Preamarirea Ghetarilor

Ce este dragostea?Autoflagelare.
Samanta desantata pe suflu inrobit
A noptii ocrotire pe stelele'nnoite
Culese-n zori cu biciul de sange inrosit.
Atingerea facila a porilor de soare
Caldura debordanta ,plimbare prin Eden
O patima ascunsa in siruri de margele
A Celui ce priveste cu ochii mari si demn.


Putere debordanta,funebra inclestare
A corzilor de suflet pe dansuri de placeri.
Sa fie o speranta?Licoarea nemuririi
Clateste deznadejdea si ochii ii aprind
Se sparge ca un eisberg in norii ratiuni
Sau se perinda-n mare sub un divin alint?

Efervescenta

Ochii tai penduleaza netacerea
In locul unde necuvantatoarele suspina
Povesti uitate despre flori si despre ceas


Te gasesc in cafeneaua parasita, in licoarea dulce-amara
Topindu-te in fulgi de lumina, dizovandu-te in eter
Dulce, rece ,minunata ca odinioara.

-Aceasta cauzalitate fatidica depersonalizeaza ,spuse primul
-Este un automatism generat de o regresie involuntara, completa al doilea
Ca intotdeauna: exagerarile peretilor.


Atent, ma scutur de scamele propriei identitati
In speranta eliberarii irisului.
Aceeasi cafea, atat de dulce-amara
Continua sa zambeasca lasciv ,in timp ce necuvantatoarele,
Inalta semnale prin pantomima.