Ochii tai penduleaza netacerea
In locul unde necuvantatoarele suspina
Povesti uitate despre flori si despre ceas
Te gasesc in cafeneaua parasita, in licoarea dulce-amara
Topindu-te in fulgi de lumina, dizovandu-te in eter
Dulce, rece ,minunata ca odinioara.
-Aceasta cauzalitate fatidica depersonalizeaza ,spuse primul
-Este un automatism generat de o regresie involuntara, completa al doilea
Ca intotdeauna: exagerarile peretilor.
Atent, ma scutur de scamele propriei identitati
In speranta eliberarii irisului.
Aceeasi cafea, atat de dulce-amara
Continua sa zambeasca lasciv ,in timp ce necuvantatoarele,
Inalta semnale prin pantomima.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu